Dan era un băiat de o afinitate rara cu un spirit liber de un luptător desăvârșit.
Ne-am cunoscut pe un forum pentru persoanele cu handicap.
Era cu 12 ani mai mare!
-Hei! Buna bună fata frumoasa ce faci? Am auzit că scrii poezi; nu ai vrea sa-mi arăți și mie?
Să știo că scri tare frumos nu ai vrea sa te ajut la exprimare?
– Ba da!
Și am făcut schimb de adrese.
A fost primul băiat care îmi ștergea lacrimile. Prin versuri atât de frumos învăluia cuvintele încât îmi picta sufletul.
Să știu că nu ești ridicolă dacă plângi in fata unui băiat,plângi cat vrei, răcorește-te! imi zicda.
Ești atât de frumoasă când plângi!!
Mesajele de dragoste nu pot să va descriu cum sunau.
Ceva de genul sunt un trandafir ce se prelinge pe corpul tau suav etc lucruri de estetică nimic vulgar! Împletite uneori cu mesaje de credință!
Era simplu și spiritual. Mă trezeam dimineață cu gândul să văd ce a mai scris. De obicei îmi scria lucruri mai siropoase,când mă duceam la somn avea o reflectate mai profundă !
Nu vă pot spune cum îmi tremură sufletul de emoție cum mi se imbujora fata.
La un momendat dupa ce clădise în mine cele mai frumoase trăiri îmi spune:
– Roxi nu te supăra da eu vreau o fata sănătoasă. Părintii mei sunt în vârstă nu aș vrea să le mai fac o grija in plus. O să înțelegi tu mai târziu.
Si azi am ajuns să-l inteleg.
Buchet de Poezie 