Noi!

 

Știm noi oare ce-i frumosul și încrederea în viața?

Dăm noi oare, atât cât trebuie” pentru pace și speranță?

Știm să fim un amalgam  de iubire și putere!

 

Să mângâiem suflete și s-alinam durere?

Este Iubirea ce stinge, orice lacrimă de grabă!

În iubire nu se răzbună, se iubește și se iartă,

O iubire nu rănește și vindecă neputința!

E doar iubirea , care merge de mână cu credința!

Întindem noi sfânta mâna , trecătorului de rând?

Suntem noi vie lumină, pentru simț și pentru gând?

Dăm oare atât cât trebuie pentru cel ce azi oftează,

Ne sacrificăm putința pentru cel ce lăcrimează?

Suntem oare noi demni, de slava cerului ce se deschide?

Sau avem doar toleranta și Iubirea din cuvinte?